Cand vine vorba de iesiri in oras...

Nu sunt o fata cu bani dar iubesc sa ies in oras. Socializarea este importanta pentru mine. Dar in ultima vreme a luat o cu totul noua intorsatura.
Pentru ca nu am petreceut Valentine's day cu prietenul meu (era plecat prin tarile calde). La intoarcerea lui am vrut sa ii fac o surpriza si sa il duc intr-o locatie speciala. Din lipsa de buget suficient pentru o cina simandicoasa a trebuit sa caut un local mai ieftin. Dupa indelungi cautari, cu ochii mei de broscoi (caci asa devenisera)gasesc un blog al unui critic culinar (banuiesc). Acolo am gasit o recomandare a unui local excelent. Nu este scump,dar nici nu se mananca (poate doar se ciuguleste). Mai exact este o vinarie. Bruno Wine Bar este un local perfect pentru iubitorii de vinuri. Aici gasiti o mare varietate de vinuri, printre care si romanesti (cele mai multe sunt chiar romanesti). Mie imi place foarte mult vinul dulce aromat de aceea am ales un vin licoros din Spania. A fost senzational.

Cu toate astea localul este umpic prea mic, arata mai degraba a bistrot. Norocul nostru a fost ca in scurt timp s-a eliberat indeajuns incat sa nu auda toata lumea discutia noastra si sa ne bucuram de vin. Chelnerii stiu foarte bine meniul asa ca, chiar daca nu recunoasteti toate soiurile de vin va pot recomanda ceva pe gustul vostru.

Asadar, recomand cu caldura acest local. Eu personal voi face un obicei in a frecventa acest "bistrot".

Cand vine vorba despre viata...

Nu am sa va spun lucruri deosebite. Din contra va voi spune ceva ce deja ati auzit. Toata lumea stie dar atat de putini oameni pun in practica.. incredibil.
Sunt anumite lucruri simple pe care daca le facem ne putem simti mai bine instant. Printre ele se numara recunostinta.
Majoritatea oamenilor nu stiu sa fie recunoscatori, ei cred ca merita ceea ce primesc, drept urmare nu multumesc. Insa ceea ce nu stiu ei este faptul ca, sa fii recunoscator inseamna inainte de toate sa constientizezi. Acest lucru nu il poate face oricine. Spre exemplu copii nu prea stiu sa fie recunoscatori, ei multumesc (atunci cand o fac) deoarece asa i-au invatat parintii, nu pentru ca stiu mecanismul intern al recunostintei. Inainte de a multumi trebuie sa realizezi pentru ce anume multumesti.
Nu toate lucrurile ni-se cuvin, iar atunci cand cineva nu isi da seama de asta insemana ca mintea lui se afla inca in copilarie (chiar daca stie sa calculeze o matrice si are o afacere). Din acest punct de vedere faptul de a multumi este o dovada de maturitate mentala si emotionala in acelasi timp.
Cand multumim ne facem noua un favor. Cum asa? Pentru ca decalnseaza mecanisnul constientizarii. Acest mecanism al constientizarii ne da o stare de multumire si liniste. Iar in acest fel ajungem sa apreciem corect lucrurile importante si frumoase din viata.
Pe de alta parte creierul, in astfel de momente, elimina oxitocina (este un hormon care creaza o senzatie de bine, acelasi hormon este eliminat si in timpul unui sarut).

In consecinta, >cand vine vorba de viata...ar fi bine sa multumim mai des, in felul asta cresc sansele fericirii noastre.

fara nume, simt nevoia sa scriu

Este 12 fara ceva. Nu prea am somn, sunt umpic agitata. Am avut o zi super, toate au mers pe roate. M-am simtit cea mai frumoasa femeie din lume. Dar ma macina ceva si ma tot gandesc la asta.

Este ciudat cum mintea gaseste si cel mai mic pretext sa se gandeasca la obiectul iubirii (adica iubit) in fiecare moment al zilei.

Am fost ranita pana in adancul fiintei mele. Si acum iertarea mi-se pare asa de departe. Ma simt pustie...E ca si cum ai taia coama unui leu, cum se simte el fara coama lui asa ma simt si eu acum.
Parca soarta mi-ar fi dat o palma, parca ma cearta ca am lasat garda jos, ca m-am indragostit. Uimitor cate sentimente ma incearca deodata si cata neliniste imi provoaca.
Oare poate cineva renunta la orgoliu si sa isi ceara iertare? Oare orgoliul cuiva poate fi atat de mare incat sa nu vada ce greseala teribila pe care a facut-o?.

In momentul asta nu mai pot da sfaturi nimanui. Sunt derutata.
Sunt neajutorata. Am o rana deschisa si nici un doctor sau medicament.

Poate am pariat pe calul gresit, calul care va pierde si nu calul invingator.

Imi vine sa urluu si sa strig: De ce Doamne? De ce nu el?Cum de m-am inselat asa de amarnic? Totul parea perfect,pana cand s-a declansat furtuna.Cum de nu am vazut asta?

E ca in filme, pe bune. Stiti, cand cineva este lovit din senin cu un par?
In toata povestea asta, eu joc rolul proastei.

Si asa se incheie alta noapte de framantari.

Nota pentru iubirea vietii mele...

Stiti momentul ala cand simti ca exista o singura persoana in lume care va poate impartasi aceleasi preocupari si are acelasi drum in viata ca si voi? Aceeasi unica persoana cu care daca ati trai pentru tot restul vietii stiti ca ati fi fericiti? Acea singura persoana careia i-ati ierta orice?

Aceea se numeste iubirea vietii noastre.

Pledoarie pentru iubire: Pentru mine este cel mai important lucru. Un lucru fara de care ma simt goala. Poate este un defect asta, dar eu il privesc mai degraba ca pe un motor. Ador sa fiu iubita si ador sa iubesc. Rare sunt momentele cand simti ca iubesti si esti iubit in acelasi timp. Nu tuturor le este dat sa traiasca o implinire ca asta.
Eu tocmai ce am avut parte de un asemenea moment. O imbratisare de milioane as spune.

Si ca in orice poveste exista un dar... Dar nu toate povestile de iubire se termina bine si nu toate momentele de fericire dureaza la nesfarsit. In ecuatia iubirii intra intotdeauna si suferinta. Iar in ecuatia suferintei, cel ce sufera este cel ce iubeste mai mult. Arareori oamenii care se iubesc foarte mult si stiu ca sunt facuti unii pentru altii raman impreuna pentru tot restul vietii. Sunt lucruri marunte care se infiltreaza in timp si care fac ca iubirea si respectul reciproc sa se piarda. Sa poti mentine o asemenea iubire cred eu , trebuie sa fii un geniu. Si nu orice geniu, unul care are un EQ (retineti, nu IQ) foarte ridicat.

Si poate ca nu a fost sa fim impreuna oricat ne-am iubi.

Intotdeuna speranta moare ultima. Si cred ca as bate persoana care ar renunta la asa un lucru pretios cum este speranta.

Nu se stie unde ne poarta vantul vietii, dar stiu ca felul in care am ales sa imi traiesc viata este al meu si sunt mandra de el. Nu imi va fi rusine de riscurile pe care mi le-am asumat. Si voi iubi pana nu voi mai avea suflare. Intotdeauna exista ceva sau cineva pe lumea asta care merita tot efortul. Si Dumenzeu va avea grija ca fiecare sa isi primeasca particica lui de paradis. Eu pe a mea am primit-o si am trait-o.

Cand vine vorba de sentimente...

Emotiile sunt cel mai mare catalizator. Le putem compara cu carburantii. Ei sunt de mai multe tipuri, iar cel mai puternic dintre ele este hidrogenul(Daca ma insel va rog sa ma corectati). Ei bine asa este iubirea printre celelalte sentimente.
Nu ati simtit niciodata ca atunci cand iubiti parca aveti aripi? Toate parca merg mai bine. Chiar si la servici va iese treaba mai bine si mai repede... Este adevarat. Am trait-o pe pielea mea. Ce-i drept eu am momente in care iubesc mai mult si momente in care iubesc cu o intensitate mai mica. In momentele in care intensitatea iubirii din sufletul meu creste, odata cu asta creste si randamentul meu personal. De ce? Pentru ca increderea in mine creste. Daca sunt si iubita inapoi cu atat mai bine, atunci apare si siguranta ca pot face orice. Motiva si siguranta, o combinatie foarte reusita.

Un alt sentiment foarte puternic, dar de data asta aproape devastator este pasiunea. Pasiunea pentru ceva sau pasiunea pentru cineva. Uneori asemenea pasiuni ne deviaza de la drumul nostru in viata si ne duc parca in alta lume. Cu toate acestea, folosita bine ea genereaza o energie si o concentratie inegalabila. Parca intram intr-o transa. Precum pictorii. Eu asta simt cand fac ceea ce imi place.


Trecand la alt capitol, sa vorbim despre gelozie. V-am mai spus eu...feriti-va de gelozie. Este o boala care intuneca mintea. Poate aveti dreptate sa fiti gelosi dar tot va va face rau. Pentru ca numai la asta va veti gandi si veti fi obsedat de gelozie.
Pana la urma atunci cand ne angajam intr-o relatie ne asumam riscul de a fi tradati. Nu ne putem controla viata asa cum controlam un joc. Trebuie sa invatam sa ne detasam uneori, pur si simplu mai bine traim viata asa cum vine ea. Este mult mai frumos.

Am auzit atat de multi oameni spunand te iarta dar nu uita. Oameni buni, asta nu inseamna iertare! Cand ierti pe cineva gata, ai si uitat. Am descoperit de curand ca iertarea are beneficii mari, poate oferi o liniste sufleteasca mare. E bine sa ai orgoliu dar cu masura. Asa de multi oameni lasa orgoliul sa ia decizii in locul lor. Iar mai tarziu regreta. Regreta, dar tot nu iarta. De ce? Orgoliul nu aduce liniste sufleteasca, pe cand iertarea da.Sunt lucruri mai importante in viata decat orgoliul. Lucruri pe care le poti pierde din cauza orgoliului nemasurat.


Cand vine vorba de sentimente, ele sunt ceea ce fac diferenta intre oamnei si nimale sau roboti. Ele ne dau suflul acela de viata. De aici ideea de omenie. Fii om, da dovada ca ai si tu sentimente...

Cand vine vorba despre barbati.....

Pfff... greu subiect. Sper sa nu va suparati dar voi fi umpic subiectiva. Evident ca nu toata lumea are acceasi parere ca si mine despre barbati.

Insist sa cred ca barbatii se maturizeaza foarte tarziu. Cel putin in ceea ce priveste relatiile. Stiti ce ma deranjeaza cel mai tare la barbati? Atitudinea aia de , eu vreau sa demonstrez tuturor ce barbat tare sunt eu. Multi barbati nici nu stiu ce inseamna cu adevarat sa fii barbati si ce anume ii face sa fie respectati si admirati, atat in randul barbatilor cat si in randul femeilor.

Corectati-ma daca nu am dreptate. In opinia mea, un barbat adevarat ar trebui sa se considere cel care:
1. Are o femeie adevarata langa el. Si cand spun femeie adevarata ma refer la o femeie pe care toata lumea o admira, o femeie greu de cucerit si o femeie greu de tinut langa tine. Acea femeie care are acel ceva deosebit de o face sa straluceasca printre celelalte.
2.Un barbat adevarat are principii solide si oamenii il admira pentru asta. Ati fi surprinsi sa vedeti cat de mult aveti de castigat daca aveti integritate cu adevarat.
3.Barbatul adevarat stie ca este important si este constient ca toate femeile il vor.
4.Si un lucru esential...un barbat adevarat are curaj, curajul sa fie altfel. Are curajul sa faca ceea ce un barbat in mod normal nu ar face. Are curaj sa asculte o femeie pana la capat si sa si traga concluzii adecvate din ceea ce a spus. Are curaj sa spuna ceea ce gandeste si sa ceara ceea ce merita.

Sunt atat de multi barbati buni care fie nu cred ca merita si se autosaboteaza. Fie cred ca a fi barbat adevarat inseamna palmares cat mai mare si sa aiba mai multe iubite in acelasi timp.

TREZIREA!!! Daca nu aveti pe cineva care sa va incalzeasca noaptea in pat si care sa va mangaie pe ceafa pana adormiti. Care sa va aduca o bere cand va uitati la meci. (Nu sa va dea cu televizorul in cap pentru asta). Mai tarziu nu veti mai gasi! toate vor fi luate de cei cu mai multa minte. Singuri va diminuati sansele de a fi fericiti. Stiu multi barbati care au ajuns la batranete sa ramana cu o femeie care nu ii mai iubeste si dorm in paturi separate sau chiar in acelasi pat dar fara sentimente.

Voi nu vedeti lucrurile cu adevarat importante in viata nici daca va da cineva cu ele in cap.


PS: Nu este o regula general valabila dar genul asta de barbati se inmultesc...si se incurajeaza unii pe altii. Daca eu ma arunc de pe pod si tu faci la fel nu?


Cand vine vorba de barbatii ... trebuie sa ni-i alegem cu grija.Altfel pierdem timp pretios din viata.

Cand vine vorba de familie...

De multe ori ma intreb daca mai exista familii normale si ce anume face o familie normala...Aici nu ma refer la faptul ca parintii sunt desprtiti sau divortati. Ci mai degraba comportamentul care il au membrii familiei unii fata de ceilalti.

In familia mea lucrurile stau in felul urmator: parintii nu se iubesc (s-au casatorit devreme) iar sora mai mica este o scorpie.
Faptul ca parintii nu se iubesc s-a rasfrans asupra noastra, a copiilor. Educatia a fost destul de dura si au omis faptul ca poate avem si noi dorinte. Prin urmare nu ne-au ascultat niciodata. Pe mine personal au crezut ca ma pot motiva spunandu-mi ca nu sunt suficient de buna. Normal ca nu aveau de unde sa stie ca asta nu o sa faca decat sa ma darame moral si sa ajung chiar sa cred asta, pentru ca nu au stiut niciodata ce imi doresc intradevar. Cu sora mea s-au gandit sa procedeze altfel. In primul rand au fost mai putin stricti in privinta educatiei. Iar in al doilea rand pe ea s-au hotarat sa o invete sa fie rea, pentru ca si lumea e rea. Deci a ajuns dupa cum spuneam, o scorpie. In afara faptului ca este scorpie este si preferata de parinti pentru ca a fost cuminte. Nota: eu am avut sindromul ADHD si le-am cam tocat timpul parintilor, la fel si energia.
Acestia fiind crescuti pe vremea comunismului, nici nu stiau ca asta este o boala si prin urmare au fost mai stricti si mai severi cu mine. Exact comportamenul contraindicat in cazul unor astfel de afectiuni.
Imi puteam folosi in atatea moduri surplusul de energie...
In fine, ei au ales ca TREBUIE sa fiu cuminte.
Si uite asa am ajuns captiva in dorintele parintilor mei... Cand cineva iti spune in fiecare zi ca este ceva neinregula cu tine ajungi sa crezi asta. Asa ca nu am reusit sa ma integrez la scoala. Singurele mele moduri de a fi eu insami erau prin pictura si dans, mai tarziu. Eram foarte buna la amandoua. Dar pentru ca parintii au considerat ca nu sunt de viitor mi-au intrerupt sponsorizarea.
Acum este tarziu sa pot sa ma reapuc, pentru ca nivelul financiar nu imi permite. Tocmai de aceea voi munci mult sa imi permit sa fac ce mi-am dorit dintotdeauna sa fac.

Sunt foarte multe de spus, dar cred ca este de ajuns pentru moment.

Cand vine vorba de familie. Daca parintii va iubesc si la voi situatia nu a fost ca la mine, ci mai buna.
Iubitii oameni buni, pentru ca ei sunt o parghie care va ajuta in momente grele. Daca lumea este rea aveti la cine sa va intoarceti.
Ca si atunci cand suntem mici si ne lovim, venim la mama si la tata sa ne aline si sa ne ajute...Si cand vom fi mari tot asa vom face.